Am inteles ca e cazul sa-mi fac si planuri pe termen lung!
De cand vin la centru, multe lucruri s-au schimbat in bine pentru mine. Am inceput prin a-mi face prieteni noi, am devenit mai deschis, am participat la multe activitati distractive, iar atunci cand am avut nevoie de ajutor pentru scoala, l-am primit imediat. In timp, am inteles ca e cazul sa-mi fac si planuri pe termen lung, si dupa o perioada de consiliere profesionala, am participat la un curs de calificare ca barman, iar acum lucrez intr-un restaurant. Pot spune ca aici am devenit adult cu adevarat.
P., 18 ani
Din cea de-a doua zi, am venit asa cum vii acasa, intr-o familie
Imi amintesc ca in prima zi la centru eram emotionat, era o noutate pentru mine si nu stiam la ce sa ma astept. Din cea de-a doua zi, am venit asa cum vii acasa, intr-o familie, pentru ca asa e atmosfera de aici. Am primit aici ajutor in multe feluri, de la meditatiile pentru Bacalaureat, unde s-a creat un adevarat grup de sprijin, pentru ca asa cum ne ajuta doamnele profesoare ne ajutam mult intre noi, pana la activitatile de socializare, unde am intalnit tineri ca mine, de care m-am atasat.
Cred ca unul dintre cele mai importante lucruri pe care le-am invatat a fost sa nu renunt la visele mele. Nu stiam exact ce voi face in viitor, dar consilierul vocational m-a ajutat sa iau o decizie si acum stiu ca imi doresc o afacere a mea, dar si care sunt pasii pana acolo. Voi incepe prin a-mi lua Bacalaureatul si a merge la facultate.
F., 19 ani
Clujul Are Suflet m-a ajutat foarte mult sa-mi dezvolt personalitatea!
La Clujul are Suflet am primit sprijin din partea multor oameni. Doamnele profesoare ma ajuta mult cu pregatirea scolara, dar imi plac mult si grupurile de dezvoltare personala si activitatile animatorului centrului, sunt interesante si ma ajuta sa uit pentru o perioada de problemele mele. De asemenea, majoritatea tinerilor de la centru sunt deschisi si prietenosi, pot spune ca am invatat multe de la ei.
Unul dintre cele mai bune lucruri a fost pentru mine programul de mentorat, in care am fost inclus anul trecut. Mentorul meu mi-a devenit in timp cu adevarat un bun prieten, a avut rabdare cu mine, m-a ajutat foarte mult sa-mi dezvolt personalitatea si am facut multe lucruri noi pentru mine datorita lui.
E., 18 ani
Am intrat la facultate, la buget, iar viata mea se afla acum pe niste culmi inspre care nici nu indrazneam sa privesc
Niciodata nu am avut nimic din ceea ce mi-am dorit, iar acest nimic nu cuprinde telefoane, haine sau alte lucruri materiale, ci dragostea unui camin si privirea calda a unui parinte. Am stiut ca nu am ce face decat sa invat din toate experientele prin care trec.
As fi putut sa renunt asa cum au facut-o multi copii alaturi de care am crescut, dar am stiut ca singura sansa ca eu sa razbesc in viata este conditionata de invatatura. Am continuat scoala, am intrat la un liceu bun in Cluj Napoca, iar apoi i-am intalnit pe cei de la Clujul Are Suflet. Ceea ce am gasit acolo m-a impulsionat si mai mult sa lupt pentru a-mi atinge scopul. In timpul petrecut la centru am aflat multe informatii pretioase care m-au ajutat sa promovez examenul de Bacalaureat, m-am regasit pe mine insumi la adevarata valoare, iar acum nu am niciun dubiu ca voi reusi in viata sa fac tot ceea ce imi propun. Am intrat la facultate, la buget, iar viata mea se afla acum pe niste culmi inspre care nici nu indrazneam sa privesc acum cativa ani.
Ii multumesc lui Dumnezeu ca mi-a scos in cale Clujul Are Suflet!
A., 19 ani
Student la Facultatea de Teologie Ortodoxa, buget
Am crescut la Clujul Are Suflet. La propriu si la figurat.
Parintii se chinuie sa ne creasca pe mine si pe ceilalti 3 frati ai mei. Locuim cu bunica, iar singurul care lucreaza este fratele meu mai mare. Tatal meu si-a pierdut locul de munca, iar acum este somer. Am venit la Cluj la liceu in speranta unui viitor mai bun, insa mutarea de la sat la oras a fost foarte grea si in clasa a IX-a am ramas repetent.
Am vrut sa renunt la scoala pentru ca efortul parintilor de a ma tine la camin si a-mi plati naveta era foarte mare. Atunci am inceput sa cer ajutor, iar fratele meu mi-a zis de o fundatie la care merge zilnic si care crede ca ma poate ajuta. Era vorba de Clujul Are Suflet.
Acum pot spune ca fratele meu a avut dreptate. Inca de la inceput Clujul Are Suflet m-a sprijinit foarte mult pentru a nu renunta la scoala: mi-a platit caminul luna de luna si mi-a asigurat o masa calda pe zi, usurandu-le in acest fel viata parintilor mei. Am fost sprijinit in realizarea temelor si proiectelor scolare, iar acum, dupa 3 ani, sunt aproape de finalizarea clasei a XI-a si nu am mai avut nici macar o corigenta.
Atunci cand am luat-o pe cai gresite alegand un anturaj nepotrivit, cei de la Clujul Are Suflet au facut tot posibilul pentru a ma aduce din nou pe drumul cel bun. Pana sa ii cunosc nu am crezut ca se pot castiga bani din munca cinstita. Totul s-a schimbat vara trecuta cand cei de la centrul de zi m-au incurajat sa lucrez si astfel mi-am dat seama ca putinul castigat din munca cinstita are mai mare valoare decat orice suma de bani din lume. Acum ma pregatesc sa incep cursurile pentru obtinerea unei calificari in meseria de instalator tehnico-sanitare si de gaze si ma gandesc cu bucurie la ziua in care ma voi angaja dupa finalizarea liceului.
Si asa nu doar am crescut, ci am crescut bine.
Fara Clujul Are Suflet probabil ca m-ar fi prins majoratul fara ca eu sa mai fiu elev, poate chiar lipsit de libertate, asadar le multumesc!
C., 18 ani
Elev in clasa a XI-a la Colegiul Tehnic de Transporturi „Transilvania”
Eforturi la puterea a treia
Eu si ceilalti doi frati ai mei suntem tripleti. Parintii mei mereu s-au chinuit sa ne ofere tot ceea ce era mai bun pe lumea asta, chiar daca absolut totul trebuia inmultit cu 3. In ultimii ani de liceu am dorit sa ne crestem sansele promovarii examenului de Bacalaureat si am dorit sa participam la meditatii suplimentare, insa parintii nu si-au putut permite.
Am aflat la scoala de Clujul Are Suflet si pe rand am inceput toti 3 sa mergem aproape zilnic acolo pentru a ne imbunatati rezultatele scolare si a ne pregati pentru BAC. Am muncit mult, iar rezultatele s-au vazut la Bacalaureat, unde am luat 10 la matematica, iar fratii mei note peste 9,50. Poate ca unora nu li se pare nimic iesit din comun sa promovezi BAC-ul cu nota asa de mare, insa pentru noi, cei care inainte abia treceam clasa cu media 5, este ceva ce nici nu ne imaginam. Ne-am dorit foarte mult sa mergem la facultate, insa pentru parintii nostri panasi taxa de inscriere ar fi fost un cost ce nu si l-ar fi permis. Cei de la Clujul Are Suflet ne-au ajutat sa o achitam, iar acum toti 3 suntem studenti : eu si sora mea la FSEGA, iar fratele meu la USAMV.
Fratele meu, profitand de calificarea pe care a obtinut-o la Clujul Are Suflet in meseria de ospatar, s-a angajat imediat dupa BAC pentru a putea sa fie un al doilea stalp al familiei. Sora mea a fost mereu pasionata de pictarea unghiilor si a fost ajutata sa obtina o calificare in manichiura, iar acum are propria ei clientela si se descurca foarte bine. Acum m-am decis si eu sa fac un curs de calificare in meseria de ospatar la Clujul Are Suflet, iar odata ce il voi termina sper sa reusesc sa ma angajez pentru a putea sa-mi asigur un venit suficient de mare incat sa imi pot cumpara lucrurile necesare la facultate.
Observand ca miercurea este o zi fara cursuri si seminarii la facultate, ne-am decis ca in acea zi din saptamana sa oferim la randul nostru un mic ajutor la matematica copiilor de la fundatie, iar acum suntem voluntare la Clujul Are Suflet.
Multumim Clujul Are Suflet pentru ca implinesti visele tuturor celor care iti calca pragul!
A., A. si A., 19 ani
Studenti la FSEGA si USAMV, anul I
O fata fragila
Cred ca asa ma vedeau cu totii. Cel putin la inceput.
O fata fragila, timida si tinand de invatatura ca de colacul de salvare. Familia mea insista atat de mult sa iau note mari, incat am ajuns sa-mi fie frica de scoala. Si nu stiam cum sa spun ce vreau, ce am nevoie. Nu stiam ca am dreptul sa cer ajutor. Nu stiam ca am drepturi.
La inceput, am venit la Clujul Are Suflet pentru ca voiam ca familia mea sa fie multumita de mine. Pentru mine, nu stiam prea bine ce vreau. Nici nu am stiut cum sa spun, cand am ramas corigenta la matematica. Noroc ca cei de la centru nu au uitat sa ma intrebe cum imi merge. Era Craciunul. Daca nu ar fi mediat ei relatia cu scoala, m-as fi transferat la un liceu mai slab si azi nu as fi fost studenta, probabil. Pentru ca eram sigura ca voi ramane repetenta. Cei de la Clujul Are Suflet nu au fost de acord. Ei au crezut in mine chiar si atunci cand eu nu am crezut.
Am muncit mult. Am mers zi de zi la Clujul Are Suflet, am petrecut lungi dupa-amieze pana la sfarsitul programului la romana, matematica si engleza. Dar am luat Bac-ul cu medie mare. Cei de la Clujul Are Suflet m-au incurajat sa aleg facultatea de medicina in locul postlicealului sanitar. Ei au fost primii pe care i-am anuntat cand am luat examenul de limba pentru admitere. Mi-am facut prieteni aici, cu care tin in continuare legatura.
Si tot la centru am invatat sa am curajul sa imi aleg singura drumul si sa imi sustin deciziile in fata familiei si prietenilor. Pentru ca cei de aici nu uitat niciodata sa ma intrebe cum imi merge.
Multumesc, Clujul Are Suflet!
E., 18 ani
Cand am pornit pe drumul vietii nu aveam deloc incredere in mine,
iar daca cineva m-ar fi intrebat cum cred eu ca voi fi peste 10 ani, chiar nu as fi putut sa ii dau un raspuns... acceptasem ideea ca voi fi o veriga slaba a lumii in care traiesc si nu credeam ca imi voi gasi un rost.
Am crescut mai mult fara parinti... tatal meu a murit, iar mama a fost nevoita sa munceasca in strainatate stiind ca altfel nu am avea ce manca. Nu a avut cine sa ma incurajeze sa imi doresc mai mult de la mine insumi si ma simteam prost ca ea munceste iar eu... Apoi am aflat de Clujul Are Suflet de la un coleg de clasa, dar participarea la activitatile lor am luat-o la inceput doar ca un mod de petrecere a timpului liber, desi se apropia examenul de bacalaureat.. apoi incet incet am inceput sa simt ca se schimba ceva. . am devenit interesat de tot mai multe activitati ce se desfasurau acolo si cumva mi-au insuflat o dorinta interioara de a deveni si eu cineva in viata.
Am pus „burta pe carte” si dupa cateva luni am promovat bacalaureatul. Iar drumul meu nu s-a oprit aici si o luna mai tarziu am fost admis la Politehnica, la buget.
Pot spune ca visul meu s-a implinit, mama mea se gandeste la mine cu mandrie, iar cand vine in tara sa ma vada stiu ca voi putea sa-i ofer cel mai frumos buchet de flori cu capul sus spunandu-i: Multumesc! Iar daca cineva ma intreaba acum unde ma vad peste 10 ani, raspunsul meu va fi unul plin de optimism si speranta!
Multumesc, Clujul Are Suflet!
F., 18 ani
student in anul I la Politehnica
Cand am ajuns pentru prima data la Clujul Are Suflet,
in anul 2012, aveam 20 de ani, am terminat liceul la seral, aveam o calificare pe care nu o puteam practica din cauza problemelor mele de sanatate, nu aveam loc de munca si nici asigurare de sanatate, locuiam cu prietenul meu si eram in intretinerea lui. Ma simteam pierduta, neajutorata, as fi lucrat, insa nu aveam o calificare adecvata, iar astmul bronsic si diferitele alergii imi ingreunau si mai mult posibilitatea de angajare. Imi lipsea increderea in mine si resursele financiare pentru a ma califica intr-o alta meserie. Nu stiam in ce directie sa ma indrept, ce meserie as putea practica, eram neincrezatoare ca viata mea se poate schimba in bine.
Pentru ca au vazut in mine dorinta de a munci si de a-mi depasi conditia, cei de la centru mi-au oferit sprijin pentru a-mi alege meseria potrivita si pentru a face un curs de calificare. Aceasta a fost sansa mea, daca nu faceam nimic pentru mine in acel moment, nu aveam sa reusesc niciodata. M-am mobilizat, am facut cursul de cosmetica si m-am angajat la un salon de infrumusetare. Nu am un salariu foarte mare, insa imi platesc toate facturile, nu am datorii si din cand in cand imi permit sa imi iau si cate ceva pentru mine. Sunt constienta ca mai am mult de muncit, insa am incredere in mine sa incep o viata noua.
G.
cosmeticianain Cluj Napoca
Cand am ajuns la Clujul Are Suflet aveam 16 ani
si nu voiam sa vorbesc cu nimeni, asa de singura ma simteam. Cine m-ar fi putut intelege? Pe tata nu l-am cunoscut decat din povestile altora, iar imaginea era atat de intunecata incat mintea mea a plasmuit o alta, in care sa ma pot recunoaste. Mama a fost intotdeauna o femeie suspicioasa, izolata, a carei prezenta m-a sufocat. Orice incercare de a ma desprinde de ea era urmata de certuri si uneori lovituri. Eram sfasiata intre teama de lume si dorinta de a o cunoaste, intre nevoia de a gasi un loc in care sa ma simt in siguranta si cea de a porni la drum, sa invat si sa ma dezvolt.
La prima discutie cu cineva de la Clujul Are Suflet plangeam, pentru ca nu mai credeam ca vorbele mele vor fi ascultate. Dar au fost. Am avut foarte multe intrebari, insetata sa inteleg: De ce este mama asa? Oare seaman cu tata, si daca nu, cum sunt? Cum sunt baietii? Cum iti dai seama cand te indragostesti? E rau sa ai gandurile tale, sa vrei altceva decat familia ta?
Am inteles, incet-incet, ca am voie sa fiu eu. Ca pot spune altora ce am nevoie. Ca pot sa cer. Ca lumea e mare si imi pot construi propriul drum. Cei de la la Clujul Are Suflet m-au incurajat sa plec atunci cand s-a ivit ocazia. Prin ei, am ajuns sa stau pentru o vreme cu niste oameni inimosi, care m-au facut sa inteleg ce inseamna cu adevarat o familie. Am intrat la facultate, apoi m-am mutat in camin, si oamenii noi pe care i-am intalnit mi-au deschis si mai mult orizontul. Am avut o bursa in Franta si am facut Craciunul la Paris. Am castigat bursa de merit. Acum fac masterul in fotografie si vreau sa ma specializez pe fotografia de studio. Lumina, umbrele, fetele oamenilor, gesturile, miscarile, culorile, schimbarea… - toate ma fascineaza. Sa lucrez cu ele inseamna sa cunosc lumea si in acelasi timp sa o creez.
E un drum lung, nu? Dar nu am fost singura. Clujul Are Suflet si BT mi-au fost alaturi. Cu vorbe bune, cu un camin. Cu oameni care stiu ca ma asculta, chiar si azi. Dupa atatia ani.
M.22 ani
Masteranda, Universitatea de Arte si Design
Am invatat ca pot
La inceput nu credeam. Matematica era o limba necunoscuta, pe care numai altii o puteau vorbi. Pentru mine era piatra de care m-am impiedicat atunci cand am cazut la Bac.
Sa-mi gasesc prieteni era la fel de greu, aveam impresia ca toata lumea vrea doar sa profite de mine. Parintii mei s-au despartit cand eram mica, si mi-as fi dorit sa ma inteleg mai bine cu mama, dar nu reuseam.
Am inceput o scoala sanitara, dar eram prea timida ca sa pun intrebari cand nu intelegeam, sa insist pentru a afla mai multe, sa conving pentru a fi lasata sa fac o injectie sau sa iau o tensiune.
Apoi am aflat de Clujul Are Suflet, un loc unde poti fi ajutat sa intelegi. Matematica si oamenii. A fost greu la inceput, dar am gasit aici persoane care sa-mi dea curajul sa cred in mine si sa am curajul sa incerc.
Am invatat sa-mi verific exercitiile pas cu pas si sa ma corectez pana cand finalizez fiecare varianta de Bac.
Am invatat sa-mi cer drepturile.
Am invatat ca din relatiile cu altii ma pot cunoaste mai bine pe mine.
Am invatat cum sa-i vorbesc mamei ca sa ma auda.
Si am luat Bac-ul, fara care nu puteam termina scoala sanitara.
Dar toate astea nu le-am invatat singura, si nici peste noapte. Cei de la centru mi-au fost alaturi in fiecare zi, timp de un an. Daca astazi stiu ca voi fi asistenta medicala, daca stiu cum sa-mi aleg prietenii si sa spun ce vreau, celor de la Clujul Are Suflet le datorez un mare ”Multumesc!”. Pentru ca m-au invatat ca pot.
T., 20 ani
Eleva anul III, Scoala Postliceala Sanitara ”Ocrotirea”
Am fost invatat de mic sa profit de orice oportunitate de a fi ajutat, dar sa nu uit niciodata sa-i ajut mai departe pe cei aflati intr-o situatie la fel ca a mea.
Am inceput sa merg prima oara la Clujul Are Suflet in 2011. Imi doream foarte mult sa imi imbunatatesc rezultatele scolare si sa reusesc sa obtin o diploma de calificare pentru a putea sa-mi gasesc mai usor un loc de munca pe perioada verii. Si am reusit sa obtin mult mai mult decat atat. Am gasit o adevarata familie, prieteni adevarati si prietenii care dainuiesc si in prezent.
Sa le multumesc celor de la Clujul Are Suflet prin vorbe mi s-a parut insuficient, asa ca ori de cate ori am avut ocazia sa ii ajut sau prin intermediul lor sa ajut pe altii aflati in situatia mea, am facut-o fara ca macar sa stau pe ganduri. Singura mea resursa era energia si forta fizica si am exploatat-o la maxim la renovarea gradinitei din Salicea si a unui nou centru de zi pentru copii “Something New”, stiind ca este singurul lucru pe care il pot oferi.
Am reusit sa promovez Bacalaureatul, iar apoi m-am angajat ca tehnician la o firma de paza. Am vrut sa investesc in viitorul meu, asa cum mi-au insuflat cei de la Clujul Are Suflet, iar din banii castigati prin propria munca m-am inscris un curs de calificare ca agent de paza. In prezent, sunt student la USAMV la Silvicultura, iar viata mea nu cred ca s-ar putea afla pe o cale mai buna!
V., 20 ani
Student la USAMV, Silvicultura